3d. Aplicarea programelor şcolare

De ce anume am nevoie ca profesor?

– deconectarea de la materiile principale şi implicarea elevilor în munca în echipă;
– echilibrarea contribuţiei fiecărei discipline la formarea elevului;
– un alt mod de a face orele (de exemplu, la matematica);
– ocazii de a crea legături între limbile străine şi alte culturi;
– utilizarea artei ca mediator între diferite forme de exprimare şi de gândire;
– integrarea perspectivei „reale” cu cea „umanistă”, îmbinarea ştiinţei şi aspectelor culturale în cadrul unor programe şcolare noi.

De ce este aceasta o nevoie pentru profesori?

Profesorii simt că metodele provenite din sfera culturii pot avea o contribuţie semnificativă la creşterea calităţii orelor din învăţământul formal. Pentru îmbunătăţirea mediului de învăţare, un mecanism de acţiune se află în programa şcolară, a cărei aplicare presupune utilizarea de metode diverse pentru organizarea învăţării, a predării şi a evaluării. Rolul disciplinelor şcolare este de a contribui împreună, în mod echilibrat, la dezvoltarea elevului, potrivit profilului de formare stabilit în documentele de referinţă din domeniul educaţiei (Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional, ISE, 2015).

Potrivit Legii educaţiei naţionale (2011), învăţământul preuniversitar urmărește să asigure formarea de competenţe, în special a celor definite la nivel european ca fiind competenţe cheie (referinţă). O reţinem, în mod special, pe cea de sensibilizare şi exprimare culturală. Dezvoltarea domeniilor de competenţă presupune un demers transversal, de colaborare între toate disciplinele şcolare şi mediile educative (nonformale şi informale).

Nevoia de schimbare a abordării unui domeniu, cum este în cazul matematicii şi al tuturor celorlalte discipline, astfel încât raportul dintre predare şi învăţare să fie mai eficient, implică nevoia de a utiliza alte metode. Programele şcolare oferă principalele repere de abordare a unui domeniu în cadrul secțiunii dedicate notei de prezentare sau sugestiilor metodologice. Demersul concret de aplicare a respectivului curriculum la clasă îi revine profesorului/grupului de profesori care fac parte din aceeaşi catedră. Parteneriatul formal-nonformal poate constitui o resursă pentru profesor, dacă sunt identificate obiectivele comune.

Profesorii ar dori să reconstruiască reprezentările părinţilor asupra materiilor care fac obiectul evaluării şi certificării şi a celor percepute ca fiind mai puţin importante. Ei ar dori ca părinţii să reevalueze importanţa unor materii precum cele artistice, astfel încât ele să aibă acelaşi prestigiu şi relevanţă pentru dezvoltarea copiilor, asemenea materiilor la care se susţin examene. Aceasta nu înseamnă că o mare parte din profesori nu sunt ei înșiși părtinitori în favoarea propriei discipline cu riscul excluderii disciplinelor considerate neimportante pentru dezvoltarea elevilor.

Oferta de curriculum la decizia şcolii (CDS) reprezintă o posibilitate de introducere a unor domenii noi de cunoaştere, de interes pentru copii, şi a unor metodologii inovative. Această ofertă reprezintă un indicator de calitate a educaţiei la nivelul unităţii de învăţământ. Prin urmare, în funcţie de resursele şcolii, profesorii concep programe şcolare şi le înaintează aprobării, potrivit metodologiei existente. În cadrul ofertelor respective pot fi aplicate demersuri de proiectare interdisciplinară/ transdisciplinară şi pot fi rezolvate carenţele referitoare la lipsa de utilitate a activităţilor şcolare în raport cu viaţa reală. Cercetările privind evoluţia ofertei de curriculum la decizia şcolii (Mândruţ, 2010; Bercu, 2012) relevă faptul că propunerile de CDS în domeniul artistic şi cultural nu sunt foarte numeroase. Derularea Programului „Şcoala altfel” a condus la creşterea opţiunilor pentru activităţi culturale (Măntăluţă et al., 2013). Aceste experienţe ar putea constitui un suport pentru proiectarea şi derularea la clasă a unor programe şcolare adaptate la contextul local.

În ce mod pot contribui organizaţiile culturale?

– dezvoltarea unor proiecte în parteneriat şcoală-organizaţii culturale care să aibă în vedere profilul de formare al absolventului;
– crearea de sugestii metodologice şi sprijinirea aplicării lor la diferite materii;
– sprijin în elaborarea unor metodologii pentru integrarea educaţiei artistice la diferite materii;
– sprijin în dezvoltarea ofertei de CDS a fiecărei şcoli;
– diseminarea proiectelor, a experienţelor realizate de profesori şi de artişti prin care au aplicat metode noi pentru a avea rezultatele aşteptate.

Sari la bara de unelte