3f. Complementaritatea dintre formal şi nonformal

De ce anume am nevoie ca profesor?

– să implic artişti în activităţi de la şcoală;
– să cunosc modalităţi de facilitare a accesului la cultură şi să promovez valorile culturale;
– să creez parteneriate cu muzeele din localitate;
– să am mai multe informaţii practice legate de proiectele culturale.

De ce este aceasta o nevoie pentru profesori?

Printre atribuţiile profesorilor se află şi dezvoltarea de parteneriate cu instituţii şi organizaţii din afara şcolii. Prin acest tip de colaborare este realizată oferta de activităţi educative extraşcolare. Pentru a facilita transferul a ceea ce se învaţă la şcoală în viaţa de zi cu zi, se încearcă organizarea învăţării prin centrarea pe dezvoltarea de competenţe, considerate a fi esenţiale pentru succesul acestui proces.

Cercetările privind contribuţia diferitelor materii la dezvoltarea de competenţe cheie în învăţământul preuniversitar românesc pun în evidenţă faptul că aceste competenţe sunt prezente în programele şcolare în diverse grade. Totuşi, de la prezenţa lor în documente, cum sunt programele şcolare, până la formarea lor prin activităţile din clasă este un drum lung. Aici, este rolul organizaţiilor culturale de a sprijini şcoala, prin intermediul parteneriatelor, în a construi experienţe de învăţare care să poată duce la formarea de competenţe.

Nu trebuie să uităm că organizaţiile culturale nu sunt singurii parteneri potenţiali ai şcolii şi că şi alţii (ex. administraţia publică locală, firme, asociaţii ale părinţilor etc.) pot avea o contribuţie benefică la realizarea obiectivelor sistemului de educaţie. Aceştia nu sunt concurenţi ai organizaţiilor culturale, ci la rândul lor, parteneri de dialog şi de activităţi care să susţină agendele comune.

În ce mod pot contribui organizaţiile culturale?

– sprijinirea unor iniţiative locale de diversificare a ofertei educaţionale a şcolii, care să includă mai mulţi actori cheie publici şi privaţi;
– consultarea şi valorizarea opiniei şi aşteptărilor beneficiarilor programelor de educaţie prin cultură;
– oferirea de suport şcolilor atât în ceea ce priveşte latura formală a unui parteneriat (documente, responsabilităţi reciproce, raportarea la un cadru legislativ etc.), cât şi în punerea lor în practică;
– gândirea propriilor programe şi activităţi educaţionale propuse elevilor din perspectiva transferului achizițiilor de învățare din contextul unde se produce învăţarea, în viaţa de zi cu zi;
– utilizarea şi valorizarea expertizei specifice fiecărui partener.

Sari la bara de unelte