Concluzii

Activităţile culturale au demonstrat prin multe cercetări valoarea pe care o au în formarea personalităţii elevului. Cu toate acestea, sunt foarte slab reprezentate în curriculumul şcolar actual, confruntându-se cu percepţia că sunt puţin importante. În acest context, asumarea sensibilizării şi exprimării culturale drept o ţintă importantă pentru tot sistemul de învăţământ românesc este un mare pas înainte.

Legislaţia actuală integrează o serie de principii valoroase privind realizarea educaţiei, de a căror transpunere în practică depinde calitatea actului educaţional: integrarea formelor educaţiei (formală, nonformală şi informală), implicarea activă a elevului şi a partenerilor sociali, centrarea pe formarea de competenţe, susţinerea parcursului educaţional al elevului prin mecanisme diverse de motivare, învăţare, evaluare, certificare etc.

Ghidul de faţă a pornit de la dorinţa de a-i ajuta pe artiştii şi organizaţiile culturale să-şi conştientizeze rolul de furnizori de experienţe educaţionale şi să valorifice pârghiile de acces în şcoală prin colaborarea cu actori şi structuri diverse (ex. centre comunitare de învăţare permanentă, asociaţiile de părinţi, consiliile elevilor, palatele şi cluburile copiilor, coordonatorul activităţilor educative şcolare şi extraşcolare, profesorul documentarist). De asmenea, credem că operatorii culturali trebuie să fie informaţi cu privire la resursele existente care îi pot susţine în desfăşurarea muncii lor: baze de date cu bune practice ale colegilor de la nivel local, regional, naţional şi chiar transnaţional, ghiduri, instrumente, metodologii etc. care pot susţine realizarea parteneriatelor educative cu şcoala.

Trebuie să avem tot timpul în minte faptul că artiştii şi organizaţiilor culturale pot colabora cu personalul didactic pe fiecare palier al normei didactice:

  • activităţi – punctuale sau extinse pe parcursul unor unităţi de învăţare – desfăşurate în cadrul orelor de curs;
  • activităţi de informare/ formare a profesorilor pentru diferite activităţi cultural-educaţionale;
  • activităţi de educaţie nonformală cu elevii;
  • contribuţii în cadrul orelor de dirigenţie (dezvoltare personală prin tehnici art-creative, orientare vocaţioanală etc.).

Colaborarea cu şcoala necesită comunicare din timp, planificare riguroasă şi, nu în ultimul rând, seriozitate şi deschidere în negocierea cu partenerii de la nivelul şcolii pentru implementarea în comun cu aceştia a activităţilor propuse.

Chiar dacă în ultimii ani s-a înregistrat o apropiere între artişti/instituţii de cultură şi şcoli, mai sunt destule aspecte care pot fi îmbunătăţite. Spre exemplu, în măsura în care şcoala nu dispune de personal didactic specializat pentru anumite domenii culturale şi nu numai, Legea Educaţiei (Art. 247) prevede că profesioniştii din aceste domenii pot fi încadraţi ca personal didactic asociat. Din păcate, nu există o metodologie care să transpună această prevedere în practică. Ne-am dori ca pe viitor comunitatea profesioniştilor în cultură să se coalizeze pentru a susţine implementarea acestei prevederi, alături de alte categorii profesionale.

Sari la bara de unelte