4. Concluzii

Aşteptările profesorilor derivă din convingerea lor că activităţile culturale pot contribui, punctual sau pe termen lung, la oferta de experienţe de învăţare relevante pentru elevi. A oferi experienţe relevante pentru elevi reprezintă o condiţie sine qua non pentru formarea de competenţe. Şcoala care va organiza învăţarea din perspectiva dezvoltării de competenţe va fi mai aproape de aspiraţia de a-l avea în centrul educaţiei pe elev, nu pe profesor. Doar în acest mod am putea considera că învăţământul asigură o educaţie de calitate.

Profesorii consideră că activităţile culturale le-ar putea oferi soluţii prin care să aplice la clasă anumite sugestii metodologice recomandate în programele şcolare. Ei sunt interesaţi de noi instrumente didactice, precum şi să poată concepe proiecte şi programe şcolare în domeniul artelor şi al culturii. Ei îşi doresc şi modificarea reprezentărilor asupra rolului formativ al disciplinelor şcolare în sensul reechilibrării balanţei între materiile la care se susţin examinări naţionale (ex. matematică, limba şi literatura română, limbi străine) şi cele la care nu se susţin, dar care sunt la fel de relevante în formarea elevilor.

După cum am văzut, nevoile profesorilor cu privire la activităţile culturale se structurează în jurul câtorva dominante: a) propriul parcurs de dezvoltare profesională, b) specificul educaţiei formale, c) rolurile pe care şi le pot ei asuma în raport cu partenerii din comunitate.

Este de avut în vedere că nu toate aşteptările profesorilor pot să-şi găsească o rezolvare prin intermediul artistului/operatorului cultural. Modul în care interesele profesionale ale artistului/operatorului cultural se pot întâlni cu cele ale profesorului depind de mai mulţi factori şi de o varietate de circumstanţe. De exemplu, derularea anumitor activităţi artistice şi culturale (ex. concursuri, festivaluri, serbări) a condus deja la acumularea de experienţă, în timp ce alte tipuri de activităţi nu relevă un confort similar în punerea lor în practică (ex. expunerea copiilor la artă contemporană). Aici, determinarea comună a profesorilor şi a operatorilor culturali în a pune la punct mecanisme care să înlesnească noi experienţe va fi definitorie pentru a realiza un progres substanţial în educaţia elevilor.

Aflaţi mereu în căutarea de modalităţi de a creşte interesul elevilor pentru învăţare, profesorii ar dori să aibă cât mai multe soluţii şi resurse educative pe care să le utilizeze pentru a-şi atinge obiectivele educaționale. Şi în acest caz, aşteptările profesorilor pot depăşi uneori posibilităţile organizaţiilor culturale de a le oferi un sprijin. Uneori profesorii se aşteaptă ca întâlnirea dintre artă şi şcoală să le aducă rezolvări pentru niveluri foarte diferite de intervenţie educativă (ex. remedierea analfabetismului), care pot fi în afara preocupărilor organizaţiilor culturale. Este foarte important ca negocierea obiectivelor comune să se facă după ce fiecare partener îşi prezintă nevoile specifice.

O resursă semnificativă pentru identificarea zonelor în care interesele profesorilor şi ale artiştilor se pot intersecta în folosul elevilor este şi aceea a domeniilor de competenţe cheie. Ele sunt considerate absolut necesare pentru a asigura dezvoltarea în plan personal şi sociocultural pe tot parcursul vieţii. Configurarea unor oferte de educaţie culturală având ca linie de forţă formarea competenţelor elevului poate fi o strategie care să conducă la o coerență a propunerii sale pe termen lung, precum și motivaţii mai profunde şi durabile pentru activităţile în parteneriat, prin care experienţele profesionale ale partenerilor să fie valorizate.

Complementaritatea între educaţia formală şi educaţia nonformală, statutată prin Legea educaţiei naţionale, creează unele nevoi în sensul găsirii de modalităţi de echivalare a experienţelor de învăţare care au avut loc în afara şcolii. Deşi au existat unele iniţiative în anii din urmă, nu există încă un mecanism care să ofere recunoaştere învăţării din mediul extraşcolar. Ar fi foarte benefic dacă pe viitor organizaţiile culturale ar include în agenda lor dezvoltarea de instrumente care să faciliteze recunoaşterea competenţelor pe care le dezvoltă activităţile din portofoliul lor.

Sari la bara de unelte