3a. Diversificarea abilităţilor profesionale

De ce anume am nevoie ca profesor?

– să ştiu mai multe despre artişti;
– să capăt mai mult curaj în abordarea artiştilor şi mai ales a unor organizaţii culturale;
– să particip la formări adresate cadrelor didactice;
– să ştiu cum să organizez activităţi culturale;
– să ştiu cum să dezvolt simţul estetic începând cu şcolarii mici;
– să formez comportamente culturale;
– să pot să facilitez accesul elevilor la cultură de calitate.

De ce este aceasta o nevoie pentru profesori?

Pentru a oferi experienţe artistice şi culturale elevilor, cadrele didactice nu trebuie să fie, la rândul lor, formate ca artişti. Definirea rolurilor pe care ar trebui să le îndeplinească partenerii atunci când doresc să realizeze împreună activităţi culturale ar putea reduce anxietatea profesorului. O bună întâlnire între un artist şi un profesor presupune încercarea reciprocă de a-i face celuilalt accesibil propriul limbaj profesional. Aşteptările profesorilor privind colaborarea cu artistul/operatorul cultural presupun stabilirea unui vocabular comun, pentru a putea comunica eficient.

Profesorii se simt în siguranţă în domeniul lor de specializare, în cadrul disciplinelor pe care le predau. Capacitatea profesorilor de a dezvolta activităţi educaţionale este formată, cel mai adesea, din mers, în timpul unor activităţi derulate în şcoală. Doar uneori este completată prin cursuri de formare. Interacţiunea cu alţi parteneri educativi poate fi văzută ca fiind o sursă de anxietate dacă domeniul nu este cel al propriei specializări, cei mai mulţi fiind dispuşi să participe la formări.

Este bine de ştiut că toate tipurile de activităţi la care participă profesorii sunt cuantificate potrivit indicatorilor din fişa de autoevaluare/evaluare (v. OMEN nr. 5451/2013). Fişa reflectă indicatorii de evaluare a calităţii educaţiei în şcoli şi cuprinde următoarele criterii de evaluare a personalului didactic: 1. nivelul studiilor; 2. gradul didactic; 3. rezultatele obţinute în activitatea didactică (pentru ultimii doi ani); 4. activitatea metodică şi ştiinţifică dovedită prin acte justificative, la nivelul şcolii, judeţului, național, internațional.
Fiecărei acţiuni realizate de către profesor i se alocă un punctaj. Criteriile de evaluare a activităţii profesorului la nivelul unităţii de învăţământ sunt în număr de 12 itemi, dintre care amintim: activităţile extraşcolare; calitatea de membru în structuri consultative de dialog social; coordonarea de proiecte şi programe; calitatea de coordonator/membru în echipa de proiect derulat la nivelul unităţii şcolare; rezultatele la olimpiade/concursuri de specialitate.

În ce mod pot contribui organizaţiile culturale?

– realizarea în parteneriat (şcoală – organizaţie culturală) a analizei de nevoi de formare a profesorilor, prin raportare la planul de dezvoltare instituţională al şcolii;
– orientări de lectură în domenii de interes identificate în cadrul discuţiilor între parteneri;
– crearea în relaţia cu cadrele didactice a unui climat de încredere, bazat pe expertiză reciprocă;
– oferirea de documente justificative pentru fişa de evaluare pe care profesorul o completează anual. Este important să se clarifice în momentul stabilirii contextului colaborării prin ce anume poate fi demonstrată activitatea respectivă (adeverinţe, diplome, protocoale de colaborare etc);
– formări propuse cadrelor didactice şi activităţi de formare între egali (ateliere între practicieni, grupuri de lucru, etc);
– dezvoltarea împreună a unor instrumente de evaluare a activităţilor.

Sari la bara de unelte