Andreea Foanene – artist, curator și teoretician de artă. Mă implic în proiecte de educație prin artă pentru că simt că acestea sunt necesare pentru toți cei care participă la actul cultural.
Perioada definită de limitările impuse de virus a fost pentru mine o nouă încercare. În ultima perioadă, odată cu venirea pe lume a fiicei mele, universul meu a căpătat o dinamică diferită de cea care m-a definit până acum. Am devenit mai instinctivă, mai apropiată de natură, mai selectivă, creativitatea mea a îmbrăcat noi forme.
La începutul stării de urgență, odată cu implementarea noilor măsuri, am muncit cu mine pentru a-mi stăpâni revolta de a nu mai avea acces la parcurile Timișoarei, la prospețime, la verde, la aer. Apoi am început să mă adaptez. M-am apropiat mai mult de natura din casă. Lămâiul de pe balcon m-a încântat cu mirosul florilor. Am profitat de perioada de înflorire a citricelor și mi-am învățat fiica să simtă primele parfumuri. Să închidă ochii și să respire pe nas. Am reînceput să cânt. Să fluier. Să dansez prin casă. M-am rugat mai mult, am urmărit statisticile îmbolnăvirilor prin accesarea unui site, am limitat contactul cu media la minim pentru că am simțit că îmi face rău. Am respectat regulile de igienă.
Am reflectat mult asupra conceptului de estetică și energie a spațiului interior și exterior. Am pendulat sufletește între apartamentul de bloc din „inima complexului studențesc din Timișoara” unde locuiesc, spațiile culturale ArtStoria, și BC 13, aflate în proximitatea râului Bega. Am reflectat la întâlnirea dintre spațiul istoric și cel contemporan, la legătură dintre apă, parc, beton și sticlă. Am schițat colaje de gândire din frânturi de neoromânesc și realism socialist. Am înlocuit multe convorbiri telefonice cu forma video. Am înțeles că platformele de comunicare contemporană vor juca un rol uriaș în viitorul apropiat. Nu m-am uitat la TV, am început să pregătesc cea de-a doua ediție a Festivalului de Artă Balcanică BAF2020.
Am povestit și am inventat povești, am înțeles ca lumea are nevoie de mai multă narațiune fantastică inspirată din frânturi realității noastre, care sunt, în sine, niște bucăți de poveste nescrise. Am desenat, am pictat, am rearanjat biblioteca.
Și mi-am promis că voi scrie o carte cu povești pentru copii și pentru copilul din noi.
