Codruța Cruceanu este un pasionat istoric de artă, manager de proiecte culturale și formator. A debutat în anul 1980 în domeniul educației muzeale, fiind apoi rând pe rând conservator, secretar științific și redactor în cadrul Muzeului Național de Artă al României, pentru ca în 1999 să revină la educația muzeală, regândind structura și dinamizând activitatea de educație din postura de șef de secție. Între 2001 si 2009 s-a dedicat conceperii și dezvoltării unor proiecte culturale interdisciplinare complexe în calitate de Arts Manager la British Council București, iar din 2009 a dezvoltat un amplu program de accesibilizare a patrimoniului Muzeului Național de Artă al României pentru persoanele cu nevoi speciale.
Ziua bună dragelor și dragilor,
Mă simt ca un personaj din Decameronul lui Boccaccio, povestind în căutarea normalității la vremea ciumei celei negre! https://www.instagram.com/explore/tags/uffizidecameron/ ,
Eu una am crescut într-o vreme în care la 9 ani puteam călători singură cu trenul de la București la Sibiu (da, era posibil!) dar învățam geografia Europei pe hartă, imaginându-mi meleagurile îndepărtate din lecturi. Care împleteau viziunea romantic multi-culturală din Toate pânzele sus cu cea științifică din jurnalul expediției antarctice la care a participat Emil Racoviță. Ei da…
Sper ca aceste vremuri de restriște să ne facă să prețuim deopotrivă bucuria călătoriei cu gândul și „pe viu”. Timpul petrecut pregătindu-ne călătoria reală – ce festin cultural, debordând de lecturi, imagini, așteptări cultivate cu curiozitate! Mă pasionează cărțile lui Stephen Biesty, care mă provoacă să învăț.
Cum am folosit timpul mult prea generos acordat seniorilor???
Am trecut la terapie intensivă cu reflecție personală, amintiri, lecturi. Călătorii internautice, să mă dumiresc ce fac instituțiile de cultură, mai ales cele care de un deceniu și mai bine mizează în discursul lor mai mult sau mai puțin „politically correct” pe hub-uri sociale, comunitare etc. Oare cum vor arăta ele (sau marile muzee devenite destinații turistice) – cu sau fără vizitatori? Ce se va întâmpla cu expozițiile de tip blockbuster la care cumperi bilete pe intervale orare pentru a intra în ele ca într-un târg de Crăciun la ora de maximă agitație? Dar cu vizitatorii lor? Cu activitățile educative? De ce se axează mai toată lumea pe grupele mici de vârstă, când seniorii sunt cei mai vizați de depresie și lipsa gimnasticii mentale, emoționale, fizice???
Prin urmare, mi-am pus întrebări. Și pentru a compensa lipsa răspunsurilor (deocamdată!), am trecut repede la marea curățenie de primăvară … prin fotografiile din telefon și laptop, în căutare de amintiri provocatoare și viitoare prezentări tematice cu miez și cu haz! Doar așa pot împleti din mici bucurii o poveste de împărtășit și altora. Pentru că o bucurie neîmpărtășită e pe jumătate ratată…
În 2018 descopeream la Bruges pantofii dintr-o nouă perspectivă. Și cei de la British Museum, și cei de Google arts and culture au mers pe aceleași urme.
Ce provocare să poți inventa noi feluri de a privi și investiga lumea!
Alte provocări personale
Lumea văzută prin ochelari…
Botanizare și insectizare (păi ce, doar carantinare!???)… comparativă
Lumea din hărți și din cărți…și din glume.
Și nenumărate întrebări legate de geografie, mijloace de transport, economie…
De unde era artistul?
Pe unde a călătorit lucrarea?
De unde veneau culorile folosite și cât dura călătoria lor?
Cât dura țeserea unui metru de brocart? De unde veneau materiile prime și unde se exportau produsele finite?
Cum circulau modelele într-o vreme când nu exista copyright dar nici copyleft…?
Pe ce trasee călătoreau produsele și, odată cu ele, ideile???
Cine erau marii curioși și ce îi mâna la drum?
Ce mijloace de transport foloseau și cât durau călătoriile (în funcție de factorii climatici, geografici, politici, sociali…)?
Pe unde ne aflam noi și ai noștri în toată această mare vânzoleală pornită întotdeauna de la… est la vest (mă rog, mai mult sau mai puțin…)
Niciodată de când mă știu nu am fost bombardată de atâtea glume din mai toată lumea. De mi-a venit să mă întreb dacă nu cumva departamentul de resort al diverselor „agenturi” nu a stat în șomaj tehnic și s-a bucurat că are de lucru…
Să ne vedem cu bine, pe viu, cât de curând!
Și-am încălecat pe o șa și-am plecat în căutare de răspunsuri!
Codruța
