Veronica Leca | 10 ani om de comunicare la Muzeul Național de Artă al României| apoi alți 3 la casa de licitații Artmark | în prezent, educator muzeal la Muzeul Municipiului București, meserie cu care a cochetat, de fapt, în secret pe tot parcursul profesional| în răstimpuri poetă| mamă 24/24| cel mai bine se simte înconjurată de artă sau de copii sau de ambele în același timp.

Cum a fost ultima lună pentru tine?

În primele două săptămâni de când a pornit această schimbare radicală în viețile noastre m-am simțit ca într-un film prost în care nu îți plac nici actorii, nici muzica și nici regia. Dar e musai să îl vezi pentru că ai plătit bilet și îți mai e și jenă pe deasupra să ieși din sală pentru că nu vrei să deranjezi.

Am trecut prin momente de neputință și de panică, de nesiguranță și de neliniște, de grijă excesivă pentru toți cei dragi. Cred că abia în a treia săptămână s-au mai limpezit apele și am început să mă mobilizez pentru a ieși cumva din această stare cu totul nefastă. Așadar, cam două săptămâni mi-au trebuit să fac trecerea de la neputință la maximă creativitate. De la Și acum…ce e de făcut?, la o reorganizare aș spune totală a vieții private și profesionale. În ceea ce privește cea din urmă, a însemnat o repliere rapidă a activităților în online. Poate prea rapidă, dar necesară. Evident, a trebuit totul regândit, recalculat. Și nu a fost tocmai ușor.

O emoție sau o descoperire

Cea mai frumoasă re-descoperire a fost să observ cum oamenii cărora le pasă cu adevărat de ceilalți vin înspre tine cu propuneri, totul la modul benevol, pur și simplu din dărnicie, din dăruire pentru meseria pe care și-au ales-o. Este o bucurie  să știi că te poți baza la greu, nu doar în momentele senine, pe astfel de oameni cu sufletul mare. Iar partenerii Muzeului Municipiului București în educație muzeală au dovedit-o pe deplin prin implicare 100%.

În plan personal, am simțit pentru prima dată, poate mai acut decât oricând, că trebuie să fac ceva cu poeziile mele strânse de-o viață, să nu mai fac doar literatură de sertar, cum i se zicea odată. Mi se pare că situația prin care trecem a comprimat timpul într-un mod foarte ciudat, simt cum pulsul zilelor este accelerat, că ne cere vertiginos să îl umplem cu lucruri esențiale, să nu îl mai diluăm ca în trecut fără păsare, să redevenim noi înșine. Așa a luat naștere pagina Rock. Paper. Poetry, unde, împreună cu o bună prietenă care îmi realizează ilustrațiile, am început să îmi public poeziile.

Cum ziceam, această perioadă de criză, ne-a făcut pe toți mai creativi. Suntem bineînțeles în continuare foarte vulnerabili, nu știm ce va urma și chiar dacă intuim, preferăm să anulăm gândul. Cel puțin asta fac eu.

Activități creative

Pentru muzeu am ticluit cu sprijinul partenerilor și colegilor un pachet educativ cu activități online intitulat MMB, un muzeu animat. Le voi numi mai jos și vă voi lăsa pe voi să le descoperiți în tihnă, alături de copiii voștri sau, de ce nu, să le dați mai departe celor care credeți că ar putea fi interesați de ele: Muzeul animat, Joia copiilor, Povești și experimente la Muzeul Municipiului București și Colorează cu artă!.

Adaug doar că am pus mult suflet în tot ceea ce am realizat până în acest punct x de pe axa pandemiei, și, după cum veți avea ocazia să vedeți, în programul Muzeul animat, am implicat cam ¾ din familie. Noi ne-am distrat grozav, sper că la fel și voi când veți asculta povestea primei întâlniri cu autorul de benzi desenate Mihai Grăjdeanu.

Sari la bara de unelte