De ce este nevoie de educaţie prin arte în şcoală?

Ce îşi propune acest ghid?  |  Cui se adresează ghidul?  |  De ce este nevoie de educaţie prin arte în şcoală?  |  Cum este clasificată educaţia?  |  Care este viziunea actuală a învăţământului românesc?

 

Un metastudiu referitor la impactul educaţiei prin artă asupra dezvoltării copiilor (Winner et al., 2013) arată că aceasta are un potenţial benefic asupra tuturor elevilor, dar că principala sa valoare nu stă în beneficiile instrumentale pe care le generează (ex. învăţarea mai uşoară a unei limbi străine), ci ţine de latura intrinsecă a participării la activităţi artistice. Totuşi, metastudiul constată că implicarea în anumite forme de educaţie artistică conduce la dezvoltarea unor abilităţi specifice şi că există o corelaţie între participarea în programe artistice şi existenţa lor.

Foarte multe cercetări au identificat o corelaţie între participarea elevilor la cursuri de artă şi nivelul performanţelor şcolare: cei care au participat în mai multe astfel de cursuri erau cei cu performanţe superioare, spre deosebire de elevii care au fost implicaţi în puţine sau în niciun curs de artă. Corelaţia se păstrează inclusiv în cazul elevilor care provin din medii defavorizate. Trebuie totuşi să subliniem că o corelaţie nu implică şi cauzalitate, studiile neexcluzând posibilitatea ca elevii cu performaţe şcolare mai bune să fie selectaţi să participe la activităţi artistice.

Studiile urmărite de Winner et al. indică o corelaţie între participarea la programe de arte vizuale şi dezvoltarea raţionamentului geometric, respectiv a abilităţilor de analiză a imaginilor ştiinţifice. Elevii care participă în aceste programe prezintă abilităţi superioare faţă de cei care nu urmează aceste programe. Nu există încă studii care să demonstreze şi dacă există o relaţie cauzală între aceste variabile.

Cercetările experimentale referitoare la efectele artelor asupra dezvoltării creativităţii şi gândirii critice sau asupra ameliorării comportamentului şi a abilităţilor sociale sunt de asemenea insuficiente şi nu au reuşit să ofere dovezi clare care să demonstreze un astfel de impact. Deşi nu există dovezi că programele de educaţie artistică dezvoltă creativitatea, aşa cum este aceasta operaţionalizată în testele clasice de creativitate, există studii care relevă la absolvenţii acestor programe o probabilitate mai mare de a deţine abilităţile cerute de ocupaţiile înalt inovative. 

În anumite cazuri a putut fi pusă în evidenţă o relaţie de cauzalitate, chiar dacă ea a fost limitată: a) formarea în domeniul muzicii/ cântatul la un instrument dezvoltă abilităţile fonologice şi de percepţia vorbirii şi, în plus, conduce la creşterea IQ-ului, a performanţei şcolare şi facilitează învăţarea limbilor străine, b) formarea în domeniul teatrului / educația prin teatru, prin punerea în scenă la nivelul clasei a unor poveşti, contribuie la dezvoltarea abilităţilor verbale şi ca activitate ce presupune analiza personajelor ajută la înţelegerea celorlalţi, c) studiile referitoare la efectele dansului indică îmbunătăţirea abilităţilor vizual-spaţiale (acestea fiind măsurate prin teste de tip creion-hârtie), însă sunt insuficiente ca număr şi ca rigoare metodologică pentru a putea formula concluzii clare în acest sens.

Nu trebuie neglijat nici faptul că prin expunerea la artă şi patrimoniu elevii îşi pot identifica anumite interese şi aptitudini, care le vor permite să se orienteze către o carieră în cultură/industriile creative (ex. design grafic, lumini, industria muzicii, în arte plastice sau artele spectacolului). Această descoperire poate genera o mai mare încredere în sine şi poate generea stare de bine la nivelul elevului.

Trebuie avută în vedere şi contribuţia pe care sectorul cultural o poate avea în raport cu dezvoltarea sistemului educaţional. Neuroştiinţele indică o anumită specializare a emisferelor cerebrale, emisfera stângă fiind responsabilă în principal cu gândirea critică, analitică, în timp ce emisfera dreaptă este responsabilă de procesele sintetice, de interpretare a proceselor imagistice, artistice, muzicale. Învăţământul din trecut a acordat o importanţă supradimensionată disciplinelor şcolare care folosesc emisfera stângă – gramatică, ştiinţe – fără să ofere suficiente oportunităţi de dezvoltare şi de înzestrare a individului cu abilităţi specifice domeniului artistic.

Sari la bara de unelte