Accesarea unui program de finanţare | Finanţatori și finanțări
Finanţarea activităților de educație prin cultură este un aspect care ridică multe dificultăţi. În relaţia cu şcoli este bine de ştiut că LEN are următoarele prevederi:
- unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii (Art. 8);
- învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice (Art. 9);
- învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale (Art. 9);
- Ministerul Educaţiei finanţează prin programele naţionale aprobate prin hotărâre de guvern „performanţa elevilor la olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică”. În lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative (Art. 109).
Publici, privaţi sau donatori individuali, fiecare finanţator are felul său aparte de a organiza concursul de finanţare şi propriile criterii de evaluare a propunerilor de proiecte sau activități. În primul rând, însă, fiecare are un alt scop pentru care oferă sprijinul financiar şi o altă misiune organizaţională. Nu în ultimul rând, fiecare finanţator sau sponsor este supus unui set de constrângeri specifice, de natură financiară, juridică şi de profil al activităţii, care pot reprezenta, după caz, avantaje sau potenţiale obstacole pentru ca proiectul tău să fie selectat şi, ulterior, dus la bun sfârşit – raportul financiar şi cel narativ aprobate şi banii primiţi conform contractului iniţial.
Înainte de a începe să lucrezi la o propunere de finanţare, interesează-te de toate lucrurile de mai sus şi încearcă să iei legătura cu cineva care a primit deja finanţare. Cel mai bine ar fi să discuţi direct şi cu cineva din partea finanţatorului sau a sponsorului, să vezi în ce măsură propunerea ta cultural-educațională şi aşteptările tale cu privire la primirea şi cheltuirea banilor se potrivesc cu ceea ce poate oferi finanţatorul sau sponsorul.
Cine poate primi bani?
Personalitatea juridică. Dacă donatorii individuali oferă bani direct artiştilor, organizaţiile publice şi private, care reprezintă majoritatea finanţatorilor, nu o fac decât extrem de rar, şi doar pentru proiecte culturale sau educaționale simple: ateliere de lucru, rezidenţe, granturi pentru călătorii (aşa-numitele fonduri pentru mobilitate), producții cultural-educaționale de mică anvergură. Din acest motiv, primul lucru pe care ar trebui să îl faci atunci când te gândeşti că vrei să aduci la viaţă ideea ta de proiect, este să te alături sau să înfiinţezi o organizaţie. Aceasta poate fi o organizaţie non-guvernamentală sau o firmă. E important ce vei alege până la urmă, pentru că unii finanţatori dau bani doar ONG-urilor, sau doar firmelor. Interesează-te ce personalitate juridică ar fi mai potrivit să adopţi, pentru a face ce-ţi doreşti.
De ce se finanţează anumite lucruri, în anumite perioade, de către anumiţi finanţatori?
Scopul şi priorităţile finanţatorului. Odată înţelese rațiunea pentru care finanțează proiectele cultural-educaționale, profilul de activitate şi constrângerile specifice finanţatorului, devine firesc şi faptul că banii pe care acesta îi pune la dispoziţie se vor îndrepta cu precădere către anumite tipuri de proiecte, în defavoarea altora. Interesează-te care sunt scopul, obiectivele şi priorităţile declarate ale finanţatorului şi ale programului de finanţare pe care acesta l-a lansat, dar află şi care au fost proiectele susţinute de acesta în trecut. De multe ori alegerile care au fost deja făcute spun mai multe despre preferinţele finanţatorului şi, în acelaşi timp, te ajută să îţi faci o idee despre competiţia pe care e posibil să o întâlneşti. Realitatea e că multe organizaţii selectate revin anii următori cu noi propuneri la acelaşi finanţator.
Cum funcţionează un program de finanţare?
Ciclul de viaţă al programelor de finanţare. În foarte puţine cazuri vei putea cere şi primi bani oricând doreşti pe parcursul anului. Acest lucru se întâmplă deoarece finanţatorii, cu precădere cei organizaţionali, şi dintre aceştia, cei publici mai ales, acţionează într-o manieră care ţine cont de un calendar şi de o planificare relativ riguroase, care depind şi de luarea unor decizii externe (de exemplu, votarea bugetului naţional la începutul anului calendaristic şi obligativitatea închiderii conturilor instituţiilor publice odată cu încheierea anului fiscal, în cazul instituţiilor publice). În plus, există un anumit ciclu al dezvoltării programului de finanţare, care presupune: planificarea, lansarea programului, depunerea cererilor de finanţarea, evaluarea şi selecţia cererilor de finanţare, semnarea contractelor, implementarea proiectelor alături de monitorizarea acestora, depunerea rapoartelor intermediare şi finale narative şi financiare, evaluarea rapoartelor finale/succesul proiectului în raport cu propunerea agreată în contractul iniţial de finanţare şi decizia cu privire la plata tranşei finale, evaluarea programului de finanţare, regândirea programului pentru începerea unui nou ciclu de finanţare.
Este esenţial să afli care sunt datele exacte până când se pot depune cereri de finanţare, când se anunţă proiectele selectate, când se semnează contractele, când şi cum vin banii. În acelaşi timp, este important să ştii când se rediscută priorităţile, condiţiile şi modalitatea de accesare a banilor (în limbajul finanţatorului acestea poartă numele de „norme metodologice” sau „regulamentul programului de finanţare”). Nu toţi finanţatorii vor discuta aceste lucruri cu beneficiarii lor, dar unii dintre ei o fac, fiind obligaţii prin lege (cazul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, care lansează consultări publice), sau deoarece doresc să îmbunătăţească modul de operare al programului, în sensul organizaţiilor culturale.
Ce se finanţează?
Proiecte şi activităţi eligibile. Doar pentru că informaţia despre o nouă oportunitate de finanţare spune că se dau bani pentru proiecte artistice, nu înseamnă că orice idee pe care tu o consideri un proiect artistic va fi acceptată şi de către finanţator. Acest lucru ţine, pe de o parte, de ce se înţelege prin artă, dar pentru discuţia de faţă, acest aspect este cel mai puţin important. Ce contează însă enorm este să afli ce fel de proiecte doreşte să sprijne finanţatorul. Sunt proiecte în care este nevoie să ai parteneri organizaţionali sau nu, sau în care anvergura trebuie să fie internaţională, regională sau locală, situaţii când finanţatorul are anumite priorităţi tematice (de genul, proiecte care încurajează dialogul intercultural), sau când orientarea sa este mai degrabă către artişi tineri sau vrea să sprijine prezentarea unor artişti consacraţi unor noi categorii de public, etc.
Acordă atenţie şi la ceea ce finanţatorul spune explicit că NU doreşte să finanţeze. De exemplu, construcţia din temelii a unui nou muzeu îşi va găsi foarte greu un finanţator, dar nimic nu este imposibil. În acelaşi timp, este posibil ca anumite tipuri de activităţi să nu fie eligibile, adică să nu îţi fie acceptate în bugetul de cheltuieli propus finanţatorului.
Dacă aceste lucruri nu sunt precizate în materialele de prezentare ale programului de finanţare, ia legătura cu finanţatorul. Presupunerile sunt recomandabile doar celor extrem de experimentaţi în accesarea respectivei finanţări, şi chiar şi aceştia sunt uneori suprinşi de schimbări subite în regulile de acordare şi cheltuire a banilor. Cel mai bine e să întrebi, orice nelămurire ai avea, chiar înainte de a începe să completezi primul rând al cererii de finanţare.
