Cum am văzut în capitolul anterior, există mai multe zone în care şcolile şi cadrele didactice simt că ar putea primi un input valoros din partea organizaţiilor culturale. Pentru a facilita explorarea acestor zone am grupat nevoile formulate frecvent de către profesori. În final, am ajuns la un număr de şase categorii, prezentate în detaliu în cele ce urmează, fiecare dintre ele fiind descrisă pe trei paliere care răspund la următorele întrebări:
– De ce anume am nevoie ca profesor? Reflectă modul în care îşi formulează profesorii problema cu care se confruntă. Răspunsurile sunt extrase din chestionare, discuţii şi interviuri cu profesorii, fiind menite să vă pună în contact direct cu termenii în care gândesc ei problema.
– De ce este aceasta o nevoie pentru profesori? Reprezintă câteva reflecţii pe marginea a ceea ce profesorii consideră o problemă. Ele încearcă să vă familiarizeze cu partea nevăzută a sistemului educaţional.
– În ce mod pot contribui organizaţiile culturale? Pentru că ne dorim să fim parte din soluţie, încercăm să schiţăm câteva puncte de pornire în ceea ce priveşte modul în care organizaţiile culturale pot susţine cadrele didactice şi şcolile pentru a oferi elevilor mai multe activităţi de educaţie culturală.
Dacă vrem să mergem mai departe cu generalizarea, am putea împărţi cele şase categorii de nevoi identificate în trei grupe:
1) nevoi legate de dezvoltarea profesională (diversificarea abilităţilor profesionale, organizare şi comunicare profesională);
2) nevoi legate de specificul educaţiei formale (motivarea elevilor, aplicarea programelor şcolare, utilizarea unor noi instrumente didactice);
3) nevoi legate de conectare a şcolii cu viaţa de zi cu zi (complementaritatea dintre formal şi nonformal).
În lectura materialului trebuie să aveţi în vedere că nevoile şi aşteptările prezentate în cele ce urmează sunt o imagine compozită a unui număr considerabil de opinii, exprimate de cadre didactice care predau un spectru larg de discipline, începând de la nivelul preşcolar şi până la cel liceal. Ca orice demers analitic, el oferă o imagine idealizată a temei tratate.
