Instituţii/unităţi/programe responsabile cu activitatea extraşcolară a elevilor

Structura sistemului preuniversitar de educaţie | Instituţii/unităţi/programe responsabile cu activitatea extraşcolară a elevilor | Structura unei şcoli | Persoane resursă pentru activităţi de educaţie prin cultură

Palatele şi cluburile copiilor

Acestea coordonează activităţile extraşcolare care aprofundează şi diversifică cunoştinţele, formează, dezvoltă şi exersează competenţe în acord cu potenţialul şi opţiunile copiilor şi valorifică timpul liber al copiilor prin implicarea acestora în proiecte educative.

Structură sistemică:

la nivel judeţean – Palatul copiilor este o unitate de învățământ specializată în activităţi extraşcolare situată în oraşul reşedinţă de judeţ şi coordonează activitatea educativă de specialitate a cluburilor copiilor. Ministerului Educaţiei coordonează Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti.
în localităţile nereşedinţă de judeţ – Cluburile copiilor funcţionează dacă au minimum 800 de copii înscrişi. Acestea sunt subordonate inspectoratului şcolar.
pentru efective mai mici se pot constitui structuri fără personalitate juridică arondate palatelor /cluburilor copiilor.

Structura organizaţională:

Directorul, Directorul adjunct, Consiliu profesoral, coordonatorul catedrei de specialitate, Comisia metodică, personalul (didactic, nedidactic, didactic asociat şi didactic pensionat).

Activitatea palatelor şi cluburilor copiilor se desfăşoară pe perioada anului şcolar, iar în perioada vacanţelor şcolare se desfăşoară activităţi educative prevăzute în calendarul Clubului de vacanţă stabilit de fiecare palat şi club în parte.
Activităţile se desfăşoară în cercuri organizate de catedre de specialitate sau comisii metodice de tip cultural, artistic, etc.
Activităţile sunt structurate pe grupe de începători, de avansaţi şi de performanţă, în funcţie de nivelul pregătirii şi de competenţele ce urmează a fi formate.

Palatele şi cluburile copiilor atestă competenţele dobândite în contexte nonformale de elevi prin eliberarea, la cerere, a certificatelor de competenţă copiilor care au frecventat activitatea unui cerc, cel puţin 3 ani consecutiv. Acestea fac parte din portofoliul elevului, existent la unitatea de învăţământ la care este şcolarizat. Recunoaşterea şi atestarea competenţelor dobândite reprezintă un element important în conturarea imaginii de sine şi în construirea portofoliului individual.
În cazul în care ONG-ul este acreditat în furnizarea programelor de formare cu credite transferabile, acesta poate colabora cu palatele şi cluburile copiilor solicitând mentorat, consultanţă şi valorificarea resurselor metodologice de care acestea dispun.

Programul „Şcoala după şcoală” (LEN, 2011)

Unităţile de învăţământ pot organiza activităţi cu elevii înainte sau după orele de curs în cadrul Programului „Şcoala după şcoală” (SDS). Acesta se poate înfiinţa prin hotărârea Consiliului de Administraţie, la cererea părinţilor, în baza Metodologiei de organizare a Programului „Şcoala după şcoală” (Ordinului 5349/2011) ca program complementar programului şcolar obligatoriu, adresat elevilor din ciclul primar şi gimnazial. Acesta oferă oportunităţi de învăţare formală şi nonformală pentru consolidarea competenţelor, învăţare remedială şi accelerare a învăţării prin activităţi educative, recreative şi de timp liber.

„Şcoala după şcoală” se fundamentează pe:

analiză de nevoi bazată pe consultarea:
- elevilor,
- reprezentanţilor legali,
- cadrelor didactice,
- comunităţii locale şi
- altor instituţii şi organizaţii partenere
analiză a resurselor existente:
- umane,
- materiale,
- financiare

Până la 1 martie comisia SDS la nivel de şcoală elaborează oferta programului sub formă de pachete educaţionale (minim 12 ore pe săptămână).

Organizarea programului se face după decizia Consiliului de Administraţie şi obţinerea avizului Inspectoratului Şcolar pe baza unui regulament intern, elaborat de fiecare unitate de învăţământ.

Operatorii culturali pot realiza activităţi nonformale, atât în spaţiul în care se organizează programul SDS în şcoală, dar şi în alte spaţii precum în natură, în palate şi cluburi ale copiilor, biserică etc. dacă acestea au autorizaţii de funcţionare.

Parteneriatele/contractele de sponsorizare încheiate, la începutul programului SDS, cu ONG-uri, instituţii care pot furniza servicii educaţionale sau cu persoane fizice sau juridice (în condiţiile legii) sunt recunoscute prin metodologia SDS aprobată de minister.

Programul SDS oferă tipuri de activităţi care vizează formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice învăţământului primar/gimnazial, dezvoltarea personală şi interpersonală/pregătirea pentru viaţă, dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului, în conformitate cu nevoile şi interesele sale.

Toate activităţile se derulează fie de către cadrele didactice, fie sub supravegherea acestora, în situaţia în care activităţile sunt coordonate de personal extern şcolii.

Finanţarea programului se poate face din surse precum bugetul autorităţilor locale, programe europene sau naţionale, donaţii, sponsorizări dedicate, suportul financiar al părinţilor şi prin contribuţii ale ONG-urilor.

În învăţământul primar programul SDS cuprinde următoarele tipuri de activităţi:

cu sprijin specializat (maxim 1.5h/zi);
ateliere/activităţi tematice/ activităţi de tip recreativ;
pachetul de pregătire pentru viaţă;
ateliere/activităţi tematice.

În învăţământul gimnazial programul SDS cuprinde următoarele tipuri de activităţi:

pachetul de activităţi pentru accelerarea învăţării şi performanţă;
pachetul de activităţi de sprijin (maxim 2 sau 3 h/zi).

Contactaţi directorul şcolii şi responsabilii din comisia SDS pentru a discuta cum puteţi integra oferta proprie de activităţi culturale în pachetele educaţionale SDS din anul şcolar următor.

Pentru a fi integrat în SDS un program de educaţie culturală trebuie să fie bine structurat şi promovat în mod adecvat comisiei SDS prin reliefarea beneficiilor pentru elevi.

Centrul de documentare şi informare (CDI)

Conform Legii educaţiei naţionale, Centrul de documentare şi informare are misiunea de a participa la dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor prin oferirea de mijloace moderne de informare şi documentare, resurse pluridisciplinare şi multimedia pentru susţinerea unor activităţi de tip formal, nonformal şi informal. CDI urmăreşte diversificarea serviciilor specifice şi a resurselor documentare, întărirea rolului pedagogic al personalului încadrat, dezvoltarea ofertei de activităţi şcolare şi extraşcolare, promovarea inovaţiei didactice şi reprezintă un loc de cultură, deschidere, întâlnire şi integrare.

În cadrul CDI se desfăşoară activităţi în cadrul unor parteneriate educative şi activităţi extraşcolare, se asigură utilizarea platformei şcolare de e-learning şi a Bibliotecii şcolare virtuale. Printre tipurile de activităţi se numără: activităţi culturale, animaţii de lectură, lectura imaginii, activităţi de educaţie audio-video şi mass-media, expoziţii, vizite şi întâlniri tematice, dezbateri, activităţi prilejuite de diverse evenimente, activităţi recreative, ateliere de creaţie, de valorizare a patrimoniului şi a potenţialului cultural, schimburi culturale etc.

Profesorul documentarist realizează activităţile în parteneriat cu cadrele didactice sau împreună cu partenerii externi, precum şi individual.

Utilizarea spaţiului CDI se realizează pe baza unui orar. Acestaeste propus de profesorul documentarist, aprobat de Consiliul de administraţie şi adus la cunoştinţa tuturor beneficiarilor.

Accesul în CDI se asigură atât în timpul programului şcolar, cât şi în afara acestuia.

Profesorul documentarist reprezintă o resursă esenţială în proiectarea, implementarea şi evaluarea activităţilor culturale. Acesta vă poate ajuta în:

planificarea activităţilor culturale în cadrul CDI;
organizarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;
organizarea de ateliere de creaţie, cercuri tematice;
realizarea de reviste şcolare.

Activitatea operatorilor culturali se suprapune cu două din funcţiile CDI: funcţia culturală şi cea recreativă. Pentru a face ca aceste două funcţii să prindă contur în practica educaţională din şcoli trebuie explorate interesele elevilor şi propuse activităţi potrivite acestora.

Lecturaţi atribuţiile profesorului documentarist şi identificaţi activităţi concrete de colaborare cu acesta pe care să le includeţi în planul de activitate al CDI.

Biblioteca şcolară

Misiunea asumată de bibliotecă este de a asigura elevilor şi cadrelor didactice accesul la informaţie şi documentaţie, de a susţine procesul instructiv educativ, de participare la dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor. Bibliotecarul şcolar organizează, împreună cu cadrele didactice, activităţi de pregătire a elevilor din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, contribuind la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie. El este un alt partener important al operatorului cultural care doreşte să desfăşoare în şcoli activităţi cultural-educaţionale.

Bibliotecarul are obligaţia de a participa la dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor, deci inclusiv la dezvoltarea competenţei de sensibilizare şi exprimare culturală. În plus, bibliotecarul are datoria de a „iniţia şi coordona proiecte şcolare şi extraşcolare, activităţi de lectură, proiecte culturale dedicate marilor scriitori, oamenilor de cultură, unor evenimente, organizează expoziţii, târguri de carte, lansări de carte şi participă cu elevii la acţiuni culturale desfăşurate în comunitatea locală/naţională/internaţională” (Ordinul 5556/2011).

Implicarea bibliotecarului şcolar în proiectele cultural-educaţionale trebuie planificată din timp, deoarece „activitatea bibliotecii este cuprinsă în planul anual/semestrial de activitate care cuprinde obiectivele generale, specifice, respectiv denumirea activităţilor, obiectiv/activitate, responsabil, parteneri, dată/perioadă, mijloace şi itemi de evaluare.”

În cadrul unei şcoli există, în funcţie de spaţiul şi resursele disponibile, fie o bibliotecă şcolară, fie un CDI.

Centrul comunitar de învăţare permanentă

Centrul răspunde nevoilor de educaţie permanentă ale membrilor comunităţii, având ca atribuţii la nivel local (LEN, 2011):

realizarea de studii şi analize privind nevoia de educaţie şi formare profesională la nivel local; elaborarea planurilor locale de intervenţie în domeniul educaţiei permanente;
oferirea de:
- servicii educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi prin programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competenţelor-cheie, inclusiv programe educaţionale de tip „A doua şansă”;
- programe pentru validarea rezultatelor învăţării nonformale şi informale;
- programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
- activităţi de promovare a participării la învăţarea permanentă a tuturor membrilor comunităţii;
- servicii de evaluare şi certificare a rezultatelor învăţării nonformale şi informale;
- promovarea parteneriatului cu mediul economic.