23 aprilie 2015
Fundația pentru o societate deschisă, București
„Profesori, educatori sau învățători, dar și artiști, educatori muzeali sau animatori culturali, fiecare are, alături de practica sa, o serie de argumente pentru care consideră că arta are un rol în educație. Discuția și-a propus să amintească și exploreze argumentele estetice, filosofice și pedagogice ale educației prin cultură, cum se articulează în cadrul curentelor de gândire antice, moderne și contemporane și ce fel de viitor se pregătește.
Dacă am întreba părinții de școlari ce e cel mai important să se învețe în școală, cu siguranță o mare parte din ei ar alege matematica, limba română sau limbile străine. Dacă întrebarea ar fi, dimpotrivă, ce cred ei că nu este important și ar putea fi eliminat din curriculum, printre primele ”surghiunite” s-ar număra disciplinele artistice, considerate simple distracții, ”ore de relaxare” sau pur și simplu pierdere de vreme.
Acest lucru se întâmplă datorită admirației noastre pentru învățarea teoretică și disprețului inconștient față de tot ce e ”făcut cu mâna” (”cu mintea aiurea”). Însă numeroși gânditori consideră arta un mod de cunoaștere și comunicare universal, diferit de cunoașterea științifică propriu-zisă, dar care facilitează înțelegerea semnificațiilor într-un mod inaccesibil științelor exacte.
Arta este, așadar, cunoaștere în aceeași măsură cu orice alt domeniu de activitate umană. Copiii învață luând ”notițe” grafice, cântând la instrumente, jucând roluri sau chiar dansând! Iată de ce nu ar trebui să fie considerate cenușărese ale educației, ci facilitatoare de cunoaștere.”
Mădălina Gheorghe Tănase, artist plastic și profesor de arte
moderator
Citește raportul întâlnirii. (Click, Save as. Se deschide ca .pdf)
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional .
