Atunci când o abordare edu-creativă funcționează, înseamnă că ea este bine acordată profilului elevilor, care au fost ascultați și înțeleși, cât și nevoilor și resurselor școlii și organizațiilor culturale implicate. Mai departe de aceasta, cei care fac lucrurile bine reușesc să încurajeze reflecția și abordarea critică asupra experienței avute, să includă metode de evaluare a rezultatelor care recunosc contribuția și specificul culturii în procesele educaționale și să stimuleze cadrele didactice și artiștii/educatorii culturali implicați să fie meditativi cu privire la propriile opinii, credințe și abordări cu privire la învățare. Nu se poate pleca la drum fără ca partenerii să înțeleagă care sunt obiectivele comune care, în final, sprijină dezvoltarea elevilor.
Teach for Romania recrutează români valoroși, îi pregătește ca învățători sau profesori model și îi sprijină pentru a deveni factori de transformare în educație, îi sprijină în găsirea unui post într-o școală vulnerabilă și, timp de doi ani, îi susține să lucreze cu copiii și să acționeze ca lideri în comunitate. După cei doi ani de predare, învățătorii și profesorii, deveniți alumni Teach for Romania, sunt susținuți activ să producă schimbări pozitive în educație, fie direct în sistemul educațional formal, fie lucrând în domenii conexe acestuia (sursa: Raportul Teach for Romania pentru 2015-2016).
La Forumul Cultura în educație 2017 profesorii Teach for Romania vor vorbi despre nevoia înțelegerii nevoilor copiilor și metode artistice de adresare a acestora, dar și despre înțelegerea procesului de învățare ca având o componentă reflexivă importantă pentru profesori.
Importanța educației artistice în sistemul public de învățământ (Mirela Ivanciu)
Cartier Breson spune că există un ‘moment decisiv’ în realizarea unei fotografii. Parafrazându-l pe Bresson, există mai multe ‘momente decisive’ în creșterea unui copil. În acele momente, acesta are nevoie de o încurajare, un sfat sau ghidarea într-o anumită direcție, suficient cât copilul să prindă aripi.
Pentru ca să nu ratezi aceste momente, ca profesor, ai nevoie de timp și atenție pentru a putea observa ceea ce se întâmplă cu copilul, atunci când îi creezi un cadru sigur în care acesta poate experimenta creativ și se poate exprima liber. Este suficienta 1 oră (sau 1/2 de oră) pe săptămână pentru ca un profesor să poată crea cadrul, iar un copil să experimenteze creativ?
Cum poate fi creat și menținut cadrul si cum sa nu ratezi ‘momente decisive’, atunci când te întâlnești o dată pe săptămână cu o clasă de aproximativ 20-25 de copii si cu aproximativ 500 de copii săptămânal?
Interdisciplinaritate în educația artistică (Emilia Dinică)
Pornind de la ideea falsă că arta este un domeniu separat, izolat şi de foarte multe ori fără importanţă, interdisciplinaritatea vine să demonteze acest mit. Astfel, cu ajutorul artei putem înţelege structurile matematice, modul plantelor de a creşte, mişcarea şi felul în care corpul se poate dezvolta în ora de educaţie fizică. Copiii se simt mai apropiaţi de artă, scapă de sintagma „nu ştiu” atunci când ora de educaţie plastică este legată de materii diferite. Răspunsurile vin mai uşor, se creează conexiuni între conţinuturile învăţate. Mai mult de atât, putem atinge învăţarea diferenţiată şi modalitatea de învăţare prin proiect şi cercetare.
Cum se leagă interdisciplinaritatea de nevoile copilului? Cum creezi un spaţiu de învăţare prin interdisciplinaritate? Conectând mai multe materii şi pornind de la un proiect comun de descoperire, elevii pot fi cercetători în propria învăţare, pot afla lucruri inovatoare pe care, mai apoi, să le aplice într-o lucrare practică. Creativitatea porneşte de la dorinţa de a descoperi o idee şi de a o valorifica până la capăt sau, cum ar spune un elev de-al meu „creativitatea înseamnă să desenezi până nu mai ai nicio idee, iar asta nu se poate”. Cum descoperi nevoile copiiilor? Cum îi putem asculta mai bine şi observa corect? Care este momentul cheie în care putem aplică cunoştinţele dobândite, astfel încât elevii să vadă rodul muncii lor
Democratizarea educației artistice (Mihai Soare)
O latură foarte importantă a învăţării umane este cea mimetică. Observăm comportamentul celor mai experimentaţi decât noi pentru a prelua soluţii verificate pentru dilemele mediului înconjurător, dar le preluăm fără a avea încă un filtru obiectiv şi frici, frustrări şi mecanisme de supravieţuire care vin la pachet cu acea experienţă. Felul în care ne raportăm la cei pe care îi educăm formează cadrul în care ei se dezvoltă ca indivizi.
Câtă autoritate şi reponsabilitate putem lasă celor educaţi? Este creativitatea la fel de importantă ca literatia? Cum recunoaştem şi cum stimulăm creativitatea individului?
Mirela Ivanciu este specializată în fotografie, new media şi teoria artei (MFA SUNY at Buffalo şi Jan van Eyck Academy, Maastricht), PhD în arte vizuale cu o teză privind arta contemporană şi filozofia budistă prin prisma conceptelor de mindfulness şi selflessness. A predat desen, basic design şi relaţia între design şi arte vizuale în cursuri universitare în SUA şi România. De asemenea, a predat arte vizuale în programul Bacalaureat Internaţional în China. Este în programul Teach for Romania de un an. Este în mod special interesată de evaluarea nevoilor copiilor, predare diferenţiată, precum şi dezvoltarea creativităţii bazate pe mindfulness.
Mihai Soare este licenţiat în Arte Plastice şi Decorative, Specializarea Pictură în cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, facultatea Pictură, prof. Teodor Moraru. În prezent este preşedinte al Filialei Multimedia a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Cu experienţă în asistenţă socială şi în voluntariat internaţional alături de Service Civil Internaţional, din 2016 este profesor de educaţie plastică şi vizuală în programul Teach for România în comunităţi defavorizate din judeţul Vrancea.
Emilia Dinică este licenţiată în Conservare-Restaurare în cadrul Universităţii Naţionale de Arte – Bucureşti. În prezent este formator în cadrul Vocea Părinţilor pentru copii cu vârstele cuprinse între 3 şi 12 ani. Atelierele de artă cu copiii reprezintă motivul pentru care speră că într-o zi arta va fi privită că un „moment” indispensabil vieţii noastre, a tuturor. Consideră arta a fi canal de comunicare pentru oameni şi creatoare de legături acolo unde acestea nu există.
